Zona Bucurestii Noi este o zona incarcata de istorie, controversata si in acelasi timp foarte cautata. Asta pentru ca in ultimii ani cartierul a capatat o alta fata, reprezentata de constructiile noi. Zona exista astazi ca urmare a unui vis indraznet al lui Nicolae Basilescu, profesor de economie politica si decan al Facultăţii de Drept din Bucuresti în perioada interbelică (din iniţiativa căruia a si fost construit actualul sediu al acesteia, Palatul Facultăţii de Drept).
In anul 1898, Nicolae Basilescu decide sa creeze un oras model, bazat pe ideea de cooperatiune, pe mosia cumparata cu 5 ani in urma de la socrul sau, Aristide Pascal (autorul Constitutiei din 1866). Mosia Maicanesti-Grefoaicele, caci despre ea e vorba, apartinea de comuna Baneasa din acele timpuri, comuna aflata in zona de nord-vest a orasului.
Intr-un plan topografic intocmit in anul 1854 se poate vedea ca mosia Maicanesti se afla intre Giulesti si Herastrau; atat planul topografic cat si planul parcelar pentru viitorul cartier Bucurestii Noi arata ca mosia Maicanesti-Grefoaicele se afla intre mosia Chitilei si mosia Stoicescu, azi Damaroaia (mosie parcelata si daruita demobilizatilor de razboi).
Basilescu parceleaza terenul in tarlale de cate 9000 de metri patrati si scoate jumatate dintre loturi la vanzare, la pretul de 1 leu metrul patrat, cealalta jumatate fiind donata primariei. Se vindeau si parcele mai mici, chiar si de 300 de metri patrati. A trasat strazile, drepte si largi de 12 metri, a destinat locuri pentru piete, pentru cimitir, pentru biserica. Conform propriilor sale declaratii, a vandut in cinci zile, incepand cu 1 februarie 1898 nu mai putin de un milion de metri patrati.
In anii 1899-1902 tara a cunoscut o teribila criza, care a afectat si indrazneata sa incercare; 50.000 de oameni au fugit din Bucuresti, lasandu-l pustiu, peste 600 de case au fost vandute de Creditul Urban intr-un an, iar falimentele si sinuciderile s-au tinut lant. Multi dintre cei ce arvunisera loturi de casa la Basilescu le-au abandonat, in 20 de ani acesta neincasand nici jumatate din valoarea locurilor arvunite.
In luna mai 1898 Basilescu pune piatra de temelie a bisericii cu acelasi nume, terminand-o un an mai tarziu cu fonduri proprii, inconjurand-o inca de atunci cu un splendid parc de 20.000 de metri patrati. Aduce in tara pe renumitul pictor danez Exner si ii incredinteaza pictarea bisericii sale.
Tot atunci, in plina criza, obtine concesiunea de a construi o linie ferata normala pentru a uni viitorul oras (Bucurestii Noi) cu Capitala si cu reteaua CFR, si o si construieste. Exploateaza aceasta linie cu cai, cu motor cu abur, cu motoare cu benzina, ajungand in cativa ani ca pe aceasta sa functioneze un tramvai electric, generandu-i lui Basilescu 1000 de lei pe an, simbol al dreptului original, platiti de catre S.T.B, societate careia Basilescu ii concesioneaza dreptul de exploatare.
Tot in acea perioada Basilescu construieste fabrica de caramida, scopul acesteia fiind acela de a fi la indemana celor ce isi vor construi case ieftine in viitorul oras. Construieste tot atunci, o fabrica de bere si de malt, pe care insa nemtii au distrus-o in totalitate. Aduce in oras o fabrica de cazane, fabrica de vagoane Vulcan, o fabrica de uleiuri vegetale, precum si fabricile de tesatorie de pe mosia Damaroaia. In anul 1902, insusi Basilescu se muta in Bucurestii Noi, pentru a da oamenilor o si mai mare incredere in planul sau.
In anul 1900 este inmormantata in biserica Ecaterina Basilescu, sotia marelui ctitor, iar dupa 22 de ani are loc sfintirea bisericii, devenind locas de cult.
In anul 1943 urmasii familiei Basilescu doneaza Patriarhiei Romane biserica si parcul din jur. De atunci pana in prezent toate lucrarile de restaurare la interior si exterior au fost realizate numai din contributia enoriasilor.
In anul 2004, parcelarea Bazilescu a fost clasata monument istoric.
Surse:
Legenda Noului Orasiu Bucurestii Noui.
Discursul D-lui Profesor Nicolae Basilescu la Marea Intrunire din Bucurestii Noui din 3 februarie 1935.
[kkratings]
